Restaurare, renovare, conservare - noua viață a clădirilor vechi

Există în limba engleză o expresie care se potrivește mănușă clădirilor vechi reintegrate în viața cetății – a new lease of life. Expresia, veche și ea, apare documentată încă de la începutul secolului XIX și se referea inițial la revenirea din boală; astăzi are un sens extins care acoperă tot ceea ce presupune recuperare, un început nou și viguros. A new lease of life au primit în ultimul deceniu un număr de clădiri din București și nu numai, rezultatul fiind nu doar o recuperare a unor spații imobiliare și amplificare a veniturile potențiale aferente ci și închiderea unor răni din peisajul urban - clădirile ridică și coboară un cartier dar și spiritul celor care trec pe lângă ele.

Dispariția lor nu schimbă doar peisajul ci și țesătura socială, dacă ne gândim, de exemplu, la înlocuirea unei vile somptuoase cu un bloc-turn. Pe de altă parte clădirile sunt cei mai fizici și durabili martori și mărturii ale trecutului - locuința individuală sau mulți-rezidențială, arhitectura exterioară sau partiționarea internă, materialele de construcție și motivele decorative toate vorbesc despre o epocă, spun o poveste.

Uneori, când au fost intervenții pe clădire, narațiunea se amplifică, se bifurcă, secolele se suprapun și încăperile povestesc despre cum au trăit oamenii cândva, apoi mai târziu și care-s cerințele curente; arată cum s-a schimbat dinamica în gospodărie, când a apărut ideea de intimitate și baia, cum s-a renunțat la dormitoare separate, de ce au dispărut camerele de servitori și anexele iar living-ul a fuzionat cu dining-ul și, mai recent, și cu bucătăria. Forma urmează funcția și scrie istoria locuirii, aducând beneficii culturale comunității. 

Mai este o vorbă care la prima vedere pare că se potrivește bine acestor clădiri - aceea că nu poți învăța un cal bătrân în buiestru. Construcțiile vechi nu sunt mereu potrivite solicitărilor vieții moderne, nici nu rețin prea bine căldura, pun probleme de structură, etc. Este adevărat, clădirile vechi pot pune probleme și sunt stigmatizate adesea. 

Pentru repunerea în circuitul comercial utilizarea curentă solicită modernizare, folosirea de tehnologii noi care maximizează performanțe energetice, reproiectează spații, circulații.  Aici intră în scenă arhitectul și demonstrează că și casele vechi învață să trăiască modern. Procesul începe cu răspunsul la întrebarea – ce fel de lucrări sunt necesare - de conservare, restaurare sau renovare? Care este scopul exercițiului?

Conservarea are ca scop oprirea deteriorării și păstrarea a cât mai mult din materialele originale de construcție; restaurarea implică lucrări de refacere/ reconstituire cu respectarea formei originale. Renovarea este o reînnoire care permite modificări, abateri și depinde de documentația disponibilă (schițe originale, materiale, etc). În portofoliul Romania Sotheby’s International Realty există o colecție de clădiri cărora li s-a dat a new lease of life și care mai au nevoie doar de un stăpân care să le pună suflet și scop între ziduri. 

Vila cu platani, bijuteria din cotroceni 

În Cotroceni, vechi cartier al elitelor de altădată, între platani seculari se află o vilă construită în 1929 în stil neobrâncovenesc cu accente bizantine. 

Minuțios restaurată până la cele mai fine detalii ale broderiilor de pe fațadă, proprietatea atrage și cu încăperi generoase (ce includ sală de fitness și salon de masaj) finisaje deosebite, mobilier atent ales și obiecte de artă de secol XIX-XX. Un lift pentru transportul alimentelor amintește de vremurile când fiecare casă bună avea avea personal specializat la bucătărie. 

Casa bancherului Iosif Pincas, o bijuterie neoromânească 

Iosif Pincas, proprietar al Băncii Fuzionate din Oradea, deținător de vapoare, fabrici, grajduri cu cai pur sânge și multe proprietăți (Castelul și moșia Degenfeld cu peste 1000 de hectare de la Balc, moșia de la Kaliakra) a fost considerat unul dintre primii cei mai bogați zece oameni ai României interbelice. 

Căsătorit cu o prințesă Ghica, el construiește în 1914, mai întâi după planurile lui Paul Smărăndescu și apoi ale lui Constantin Iotzu, două corpuri de casă în stil neoromânesc pe 630 mp teren. Complet și impecabil renovate clădirile sunt în prezent închiriate de către o ambasadă, ceea ce face ca achiziția proprietății să fie o investiție cu randament garantat.  

Vilă somptuoasă de secol XIX în Dorobanți 

Undeva în inima Bucureștiului, pe o straduță din zona Capitalelor, o vilă construită în secolul XIX surprinde prin faptul că păstrează, la scară redusă, spiritul unui palat renascentist.

Este evident faptul că procesul minuțios de restaurare a păstrat și pus în lumină multe dintre elementele de decor originale - stucaturi, lemnărie, etc. Pe de altă parte, designul interior reușeste spectaculos să evite încremenirea în timp, trăind în actual printr-un mix interesant de nou și vechi la nivel de arte plastice și funcțional-decorative. 

Parte a parcelării Louis Blanc, vila oferă viitorului proprietar o oportunitate rară de a locui în zona super premium a orașului, fără compromisurile asociate în mod clasic acesteia - spațiu limitat, construcție veche, etc. 

Palat cu elemente renascentiste 

Pe cea mai veche stradă din orașul Cluj, în vecinătatea unor edificii din epoca romană și medievale clasificate ca monumente istorice de importanță națională, incluzând zidul cetății construit în perioada romană, se află o clădire cu 48 de incăperi și 16 băi, monument definit în lista monumentelor istorice ca fiind “casă cu elemente renascentistice din secolul XVI – XVIII”. Proprietatea se pretează pentru destinații mixte – comercial și rezidențial.

Casă cu ferestre venețiene 

Cu o fațada bogat ornamentată, proprietatea se distinge în special prin elementele decorative ale ferestrelor, arce în acoladă frântă și mascaroane, ce amintesc de palatele venețiene.

Stilul a ajuns în Europa pe filieră orientală, în secolele XII-XIII iar în spațiul românesc au inspirat mai întâi stilul brâncovenesc la finalul secolului XVII și au fost integrate mai apoi în cel neoromânesc. Aceasta proprietate în stil neoromânesc construită în antebelic a fost renovată și extinsă cu două niveluri (etaj și mansardă) în perioada 2007-2008; parterul este amenajat ca restaurant iar nivelurile superioare ca spațiu rezidențial ceea ce o propune ca oportunitate de investiție. 

Autor: Adriana Sohodoleanu

Surse: Florian Georgescu, Paul Cernovodeanu, Alexandru Cebuc, „Monumente din București”, Editura Meridiane, București, 1966 Aurel Ionescu, „Străzi din București și numele lor. Vol. IV. Domnitori și dregători”, Editura Vremea, București, 2017 Răzvan Theodorescu, „Constantin Brâncoveanu, între Casă cărților și Ievropa”, Editura Rao, București, 2012 matricea.ro